ROUA

Dincolo de îngrădirea mănăstirii, înspre apus, se întindea o pajiște largă. Pe atunci ea era acoperită cu iarbă deasă și fragedă, cu flori sălbatice felurite, care înfloreau fără nici o grijă și răspândeau o bună mireasmă, fiind în deplină slobozenie și în largul lor. în ziua aceea s-a pogorât peste ele belșug de rouă. Nenumăratele ei picături se întrezăreau pe fiecare floare, pe orice tulpină sau frunză măruntă, și în orișicare dintre picături se oglindea foarte deslușit soarele; fiece picătură răspândea raze aidoma cu cele ale soarelui. Poiana arăta ca un covor întins de catifea, peste care, prin verdeața deasă și plină de lumină, o mână îmbelșugată a risipit o mulțime nemărginită de pietre prețioase multicolore, cu minunate nuanțe și jocuri de lumină, cu raze și cu strălucire. Era ca și cum ar fi spus cineva: "Privește! Soarele este pe deplin înfățișat în fiecare smerită, dar și curată, picătură de rouă: asemenea și Hristos este prezent și ni Se dăruiește în întregime la Sfânta Cină, în fiecare biserică creștin-ortodoxă. El împărtășește lumină și viață celor care se fac părtași Lui și care, unindu-se cu Lumina și Viața Dumnezeiască, devin ei înșiși strălucire și viață. ântocmai și picăturile de rouă, primind în sine razele soarelui, încep ele însele să răspândească lumină aidoma cu cea a soarelui". Dacă astrul cel material și vremelnic - creație a Ziditorului, Care, fără de osteneală, într-o singură clipită l-a adus întru existență - se poate oglindi deodată în nenumărate picături de apă, atunci de ce oare n-ar putea ânsuși Ziditorul Cel Atotputernic și Omniprezent să fie pe de-a-ntregul de față prin al Său Preasfânt Trup și Sânge, prin Dumnezeirea Sa unită cu acestea, să fie de față, în același timp, în nenumărate biserici unde, prin voia și porunca Sa, Atotfăptuitorul și întru tot Sfântul Duh este chemat să Se pogoare asupra pâinii și vinului, spre a săvârși Taina cea mai mare, cea mai izbăvitoare și cea mai de nepătruns?