Nu deznădăjdui atunci când deasupra sufletului ți se adună norii iadului, unul mai negru decât altul, când răutatea drăcească, îndoiala, invidia, cârteala prind rădăcini în suflet. Fii convins că apariția norilor negri la orizontul conștiinței tale este inevitabilă, dar nu se întâmplă mereu și nu poate dura prea mult, întocmai cum se întâmplă în natură cu norii de vreme urâtă; vor apărea și vor trece, sufletul și mintea ți se vor însenina. Apariția norilor care întunecă lumina zilei este un fenomen natural obișnuit, dar acești nori sunt întotdeauna nestatornici, trec repede și, după ce au trecut, se luminează, soarele strălucește din nou, cu și mai mare putere.
Sursa:
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 91-92.
Comentarii recente