HARUL ASCULTĂRII

Erau în strâmtorare și bătrânul voi să trimită pe fratele la cel ce se ocupa cu cele de trebuință ale lor. și nu i-a zis lui: "Du-te!", ci: "Voiești să mergi?". La fel, fratele n-a zis: "Mă duc!" ci i-a zis lui: "Fac precum voiești", că se temea și de sminteli dar și de a nu asculta părintelui lui. Apoi când au ajuns la strâmtorare i-a zis lui bâtrânul: "Scoală-te și du-te!". și nu i-a zis: "Nădăjduiesc în Dumnezeul meu, că te va acoperi", ci i-a zis: "Nădăjduiesc în rugăciunile părintelui meu că te va acoperi". La fel și fratele, când a fost ispitit n-a zis: "Dumnezeul meu, scapă-mă!", ci "Dumnezeule, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă". și fiecare dintre ei și-a pus nădejdea în rugăciunile părintelui său. Vedeți cum au înjugat ascultarea cu smerenia? Căci precum se înhamă doi cai la o căruță și un cal nu poate să o ia înaintea altuia, căci o rupe, așa are nevoie ascultarea să fie înhămată cu smerenia. și cum poate cineva să se învrednicească de acest har, de nu se va sili, precum am spus, să taie voile sale și să se predea pe sine, după Dumnezeu, părintelui său, neîndoindu-se câtuși de puțin, ci toate făcându-le ca și aceia, cu încredințarea că ascultă de Dumnezeu? Acesta se va învrednici de milostivire, acela se va învrednici de mântuire.