VĂZDUHUL PRIMĂVERII

Văzduhul primăverii ostenește întru împlinirea poruncilor dumnezeiești. Câte înaripate noi nu primește el în fiecare primăvară în adierile sale! Priviți cum întreaga familie, ba încă și cei străini, ajută și cu aripile și cu strigătele lor zborului slab al puișorilor neîncercați! ânsă multe țări, din pricina asprimii climatului, sunt sărace în timpul iernii întru mulțimea locuitorilor văzduhului. Spre împlinirea acestei lipse, la începutul fiecărei primăveri, aduse de o putere nevăzută, vin în aceste țări nenumărate cete de înaripate, spre a umple locurile cele lipsite. Ele străbat depărtări uimitoare, trec peste munți și peste mări, dar întotdeauna izbutesc a sosi la vreme și într-un număr destul de mare, atât cât trebuie, ca prăznuirea cea mare a naturii să nu rămână fără oaspeți. în sfârșit, și acele înaripate care petrec iarna împreună cu noi, odată cu sosirea primăverii primesc oarecum puteri noi. De unde până acum erau tăcute și retrase, deodată devin gureșe și zgomotoase, ca și cum ar vrea să atragă privirea tuturor. Căutând la toate acestea, cum să nu ne aducem aminte de atotputernica poruncă a Făcătorului: "și păsările să se înmulțească pe pământ!" (Facere 1, 22)