Vezi că pomul își leapădă iarna frunzișul său, iar primăvara, fiind încălzit de soare, își desface mugurii din nou. Mulți oameni fac asemenea. Atunci când sunt răpuși de iarnă, de frigul necazurilor și al nenorocirilor, ei își leapădă poftele și parcă se străduiesc să se căiască și să le facă pe toate după buna plăcere a lui Dumnezeu. Însă atunci când îi încălzește iarăși căldura bunăstării, aceștia își dezleagă poftele ca mai înainte și, întocmai precum pomii își desfac frunzișul, ei iarăși înverzesc, se împodobesc și se desfată cu plăcerile lumești. Așa sunt cei care atunci când îi lovește frigul unei boli, se căiesc și încetează a păcătui și făgăduiesc să viețuiască în cucernicie și să-I slujească lui Dumnezeu, însă după ce se fac sănătoși, se întorc din nou la poftele și la faptele lor de mai înainte. Să știi că astfel de oameni nu sunt adevărați dreptslăvitori creștini, ci doar niște fățarnici, întrucât adevărații creștini rămîn nestrămutați în bunăstare și în necazuri, în boală și în sănătate, în sărăcie și în bogăție, în defăimare și în cinstire, în slavă și în umilință, în robie și în libertate; oriunde și oricând ei se află în pocăință și săvârșesc roadele acesteia, iubindu-L pe Dumnezeu și slujind Lui. Aceste cugetări te îndeamnă să nu te asemeni celor amintiți mai sus, ci să fii pururea statornic, în fericire și în nenorocire, să te lepezi de poftele tale și să faci voia Domnului. Iar dacă ești și tu un astfel de om, atunci te povățuiesc să te îndreptezi, pentru ca nu cumva, stând împreună cu fățarnicii, să auzi de la Hristos: "Nu vă știu pe voi de unde sunteți" (Luca 13, 25).
Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București,