Rugaciunea: Page 2din3

si multumire.

11. Când diavolul cel zavistnic nu poate sa tulbure memoria în timpul rugaciunii, atunci provoaca în trup akedie, nepasare sau imaginatie, chipurile, de la Dumnezeu. Mintea cea necercata primeste amagirea, si în acest fel este întrerupta legatura cu Dumnezeu, chiar atunci când simtea ca a început sa se roage.

12. Nu se fura Domnul numai cu limba ca sa se mântuiasca omul, asa cum s-a facut cu tâlharul de pe cruce; ci se fura si cu gândul. Pentru ca femeia cu scurgere si-a spus în sinea ei: „De ma voi atinge macar de marginea hainei Lui, ma voi izbavi” (vezi Marcu 5, 28); de asemenea, slujitorul lui Avraam L-a rugat prin cugetarea sa pe Dumnezeu pentru Rebecca.

13. Sfintii Parinti numesc rugaciunea arma duhovniceasca si nu este cu putinta ca fara aceasta sa iasa cineva la razboi; altfel va fi târât rob în patria vrajmasilor. Rugaciune curata nu se poate dobândi de cineva daca nu staruie cu rabdare pe lânga Dumnezeu cu inima curata si fara rautate. Pentru ca El este Cel ce da rugaciune celui ce se roaga si-l învata pe om cunoasterea.

14. Cel ce-L iubeste cu adevarat pe Dumnezeu se roaga în chip neîmprastiat. Iar cine se roaga în acest mod, acela Îl iubeste cu adevarat pe Dumnezeu. Nu se roaga neîmprastiat acela care-si are mintea alipita de ceva din cele pamântesti. Si daca nu va dispretui acel lucru, este cu neputinta sa se izbaveasca de patima.

15. Mintea care se uneste cu Dumnezeu si ramâne în El cu rugaciune si dragoste se face înteleapta, buna si puternica, iubitoare de oameni, milostiva si marinimoasa si, prin urmare, are în sine toate însusirile dumnezeiesti. Când însa se departeaza de Dumnezeu, fie se face animalica, asa cum se face si iubitoare de placere, fie salbatica, luptându-se cu oamenii pentru cele materiale.

16. Fapta mintii este rugaciunea unita cu contemplatia duhovniceasca si contemplatia duhovniceasca unita cu rugaciunea.

17. Asa cum mâncarea fara sare este groaznica pentru gâtlej, în acelasi fel se arata mintii rugaciunea fara strapungerea inimii.

18. Nu poate mintea în timpul rugaciunii sa spuna cu îndrazneala catre Dumnezeu: „Rupt-ai legaturile mele. Tie-Ti voi aduce jertfa de lauda” (vezi Psalmi 115, 7-8), daca, prin dorirea celor dumnezeiesti nu se smulge din lasitate, din trândavie, din multa dormire si din celelalte patimi.

19. Nu poate sa aiba dragoste pentru rugaciune acela care nu a tagaduit orice lucru material.

20. Toate virtutile ajuta mintea sa dobândeasca dragostea dumnezeiasca; însa mai mult decât toate ajuta rugaciunea curata, deoarece prin aceasta mintea prinde aripi si zboara catre Dumnezeu si iese în afara tuturor existentelor si nici un pretext sau atac vrajmas nu mai poate s-o robeasca.

21. Daca cuvintele rugaciunii nu patrund în adâncul sufletului, nu vor da drumul lacrimilor sa se reverse întru aratarea fetei.

22. Tot ceea ce faci împotriva fratelui tau, care te-a nedreptatit, toate ti se vor face piedica în timpul rugaciunii.

23. Rugaciune desavârsita fara chemare (invocare) mintala nu exista. Daca mintea va reusi aceasta prin silire, va provoca inimii durere si întristare. însa „inima înfrânta si smerita