Print
Cap. 61: pentru citirea rugaciunilor
Dator este preotul a citi bine sfintele rugaciuni si a le zice cu socotinta, rar si spre buna auzire. Pentru ca cei ce se înfricoseaza de multe ori de naluciri patimesc aceasta, fiindca preotii care i-au botezat pe ei n-au zis rugaciunile de lepadarea diavolului si celelalte sfinte rugaciuni cu luare-aminte. Deci, o preote, de va îngadui vremea, nu numai o data trebuie sa zici din început rugaciunile lepadarilor si celelalte rugaciuni, ci de multe ori, fiindca si în Molitfelnic, de opt sau de zece ori scrie sa le zici, pentru ca obiceiul vechi al Bisericii era ca în fiecare zi (adica în cele sapte zile ale saptamânii) sa se zica acestea de preotii care catehizau pe cei ce se botezau, si a opta zi iarasi se citeau de arhiereu sau de preotul cel ce urma sa savârseasca botezul; si într-acest chip se boteza de arhiereu sau de preot. Noi am vazut pe multi preoti cucernici botezând dupa ce de trei ori citeau acestea.
Cap. 62: Se cuvine ca nasul celui ce se boteaza sa fie ortodox si cucernic
Asemenea trebuie sa se ia aminte ca nasul sa fie ortodox si cunoscator al dreptei credinte. Caci eu am auzit lucru foarte greu si fara socotinta ca unii fac nasi ai copiilor lor pe cei ce nu cred si pe eretici, pentru pricini omenesti, nadajduind oarecare foloase. Unii ca acestia si taina o leapada si pe copiii lor nu-i lumineaza, ci mai vârtos îi întuneca. Iar preotul care slujeste partas se face celor departati de Dumnezeu. Caci cum ar putea sa învete dreapta credinta cel ce nu cunoaste pe Dumnezeu, sau ce împartasire are lumina cu întunericul, sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? Precum scrie, cel ce face unele ca acestea osândit este.