REȚETA FARMACEUTICĂ

Fiecare cuvânt, când te rogi, rostește-l din inimă, ca să simți puterea cuprinsă în el. Fă-o ca și cum ai lua o doctorie, știind că are o acțiune vindecătoare, prin puterea pe care i-a dat-o cel de Sus. Atunci când medicamentul își pierde puterea vindecătoare, nu mai rămâne în el decât gustul amar. Așa se întâmplă și cu rugăciunea, dacă o reducem la rostirea unor cuvinte fără vlagă și al căror adevăr nu-l simțim cu inima. O asemenea rugăciune va rămâne fără nici un folos, fiindcă rugăciunea adevărată și lucrătoare trebuie făcută în duh și adevăr. Cuvintele rugăciunii se aseamănă cu medicamentele, în sensul că fiecare dintre ele posedă însușiri caracteristice și dau efecte ce le sunt proprii, toate la un loc constituind mijloace de tratare a organismului. Așa cum farmaciștii țin la calitățile și efectele unor substanțe, pe care le combină după o anumită rețetă, conservând cu grijă medicamentele în recipiente speciale, din sticlă sau din alte materiale, tot așa trebuie să păstrăm și noi în inimă, cu grijă, fiecare cuvânt cu însușirile lui, ca într-un vas, și să le rostim astfel încât să-și pună în valoare puterea.