VESTIREA PRIMĂVERII

Vezi că primăvara ierburile răsar din pământ și își desfac frunzele, florile și roadele; și pomii, de asemenea, încep să înverzească, să înflorească și să rodească, deși în timpul iernii în ei nu se întrezărea viața, păreau a fi neroditori și aproape că nu se osebea un pom de altul. Primăvara este închipuirea ânvierii morților. 1) Crede că așa se vor ridica și vor ieși din morminte trupurile noastre cele moarte în care am fost tăinuiți, întocmai precum vedem acum că răsar ierburile din pământul în care au stat ascunse iarna. 2) Așa precum în timpul iernii nu putem cunoaște care sunt florile și roadele ce se află într-o anume iarbă sau într-un anume pom, asemenea nu putem ști de pe acum ce se ascunde înlăuntrul fiecărui om, în inima și în sufletul aceluia - binele sau răul, cucernicia ori necinstea - și adesea luăm binele drept rău și socotim răul ca fiind un bine; însă la ânviere toate limpede ni se vor adeveri. 3) Așa precum în timpul primăverii frunzele și florile ierbii și ale copacilor, ieșind dinlăuntrul lor, se arată la lumină și, îmbrăcându-se parcă în acel frunziș și cu florile acelea, iarba și pomii le înfățișează astfel privitorilor un chip minunat și o priveliște preafrumoasă, asemenea și la ânviere se va arăta în trupul Sfinților acea frumusețe care stă tăinuită acum în sufletele lor și trupurile lor cele întoarse la viață se vor îmbrăca în acea strălucire ca într-un veșmânt preaminunat. După cuvintele Apostolului, ele vor fi asemenea cu preaslăvitul trup al Mântuitorului nostru, "Care va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă" (Filipeni 3, 21). Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune, mirându-se parcă: "Acel trup se face asemenea cu al Celui Care stă de-a dreapta Tatălui, al Celui Căruia I se închină ângerii, al Celui înaintea Căruia stau Puterile cele netrupești, al Celui Care este mai presus de orice âncepătorie, Stăpânire și Putere" (Omilia 13 la Filipeni). 4) Așa cum primăvara iarba și pomii care s-au uscat arată întocmai ca în timpul iernii, adică sunt neplăcuți și urâți la vedere și pentru nimic altceva nu sunt de folos decât pentru a fi puși pe foc, întocmai și trupurile oamenilor păcătoși vor fi despuiate și hidoase, după cum sunt și în vremea de acum, sau poate că se va arăta în ele o și mai mare urâciune, căci păcatul și întunericul ce sunt ascunse acum în inimile și în sufletele lor se vor vădi atunci dintru înfățișarea lor, fiind spre mărturie că aceștia nu și-au petrecut viața pe pământ întru Hristos, ci în pofte și în desfrânări. 5) Iar din acestea învățăm că orice om are înlăuntrul său frumusețe sau urâciune, cuvioșie ori necinste; or, ceea ce nu au înlăuntrul lor, aceea cu adevărat le lipsește. Credința, dragostea, răbdarea, smerenia și toate celelalte trebuie să fie înlăuntru, iar dacă acestea nu se află acolo, în inimă, atunci ele nu sunt altceva decât o fățărnicie ce se arată pe dinafară ca și cum ar fi ceva, însă de fapt nimic nu este. 6) Nu se cuvine a osândi și a judeca pe nimeni, după cum și a lăuda pe cineva nu are nici un rost, căci adesea nebunește îl numim rău pe cel care de fapt e bun înlăuntrul său și zicem că este blând cel care-i plin de răutate pe dinăuntru și în acest fel devenim judecători nedrepți. De la acestea ne oprește Apostolul când zice: "Nu judecați ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi sfaturile inimilor. și atunci fiecare-și va avea de la Dumnezeu lauda" (1 Corinteni 4, 5). 7) Să căutăm prin credință binele și împodobirea sufletului și să I le cerem pe acestea lui Hristos, întrucât El este singurul Care poate să ne curețe sufletul de întinăciuni și să ni-l împodobească; și nu cumva să alergăm după strălucirea lumii, căci frumusețea sufletului este veșnică, întocmai ca și duhul însuși, pe când cea trupească nu-i decât vremelnică.