Scurta invatatura despre Spovedanie

Dupa Botez, care este începutul mântuirii tuturor credinciosilor, Marturisirea este a doua curatire si ca al doilea Botez. Drept aceea se cuvine ca noi toti, mireni si monahi, clerici, preoti si arhierei sa ne marturisim pacatele si nici unul din noi sa nu ne departam de la aceasta, pentru ca toti am gresit si pacatuim; sa nu uitam ca Mântuitorul si Judecatorul vine; drept care si apostolul zice: «sa lepadam dar lucrurile întunericului si sa ne îmbracam în armele luminii». Si cum ca tuturor le este de trebuinta marturisirea sau pocainta, însusi apostolul Iacob întareste zicând: «marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul ca sa va vindecati».

 

Pocainta arata cineva când în toata vremea se umileste si se socoteste pe sine pacatos si cu inima înfrânta si cu suflet umilit alearga la marturisire si cainta; caci între oameni nimeni nu este fara de pacat.

 

Drept aceea se cuvine voua, parintilor duhovnici, sa nu va leneviti în aceasta, nici sa asteptati ca pacatosii de la sine sa se întoarca la pocainta; ci mai ales voi sa umblati, cautând si cercetând pe cel pacatos si în tot chipul sa-l atrageti, ca, smulgându-l din naravurile lui cele gresite, sa-l aduceti catre Dumnezeu.

 

Marturisirea nu se cuvine sa se faca asa, oricum, la întâmplare, ci precum ne-a aratat Mântuitorul, când a chemat pe Zaheu si pe femeia desfrânata. Caci Zaheu cu umilinta si-a spus toate pacatele si a fagaduit sa-si îndrepte viata sa si sa puna început de fapte bune; iar femeia desfrânata, luând un vas cu mir de mult pret si stând la picioarele Lui, dinapoi, ca dinainte nu cuteza, cu lacrimile uda si, cu parul capului sau stergându-le, le ungea cu mir, plângând. Pentru aceea si Hristos i-a zis: «iarta-se tie pacatele tale»; iar lui Zaheu i-a zis: «astazi s-a facut mântuire casei acesteia». Vezi dar cum, pentru calduroasa si adevarata lor pocainta, le-a daruit si iertarea pacatelor si mântuirea. Iar celor ce nu parasesc calea rautatilor le zice: «departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea». Si celor ce defaima pe Sfântul Duh, înca le zice: «nicicum nu se va ierta hula lor». Asemenea si cei ce nu poarta grija ca, dupa ce pacatuiesc, sa se pocaiasca nu vor fi iertati, dupa cum marturiseste evanghelistul Luca (XIII, 5), zicând: «de nu va veti pocai, toti asa veti pieri»; asemenea si celor ce nu se supun Lui, Domnul zice: «iata se lasa casa voastra pustie».

 

Pentru aceea se cuvine sa ne spovedim cu inima curata si cu umilinta, iar nu cum zic unii (lucru de râs), ca mâncând si bând se deschide inima spre marturisire; si plini fiind de betie se încearca a face cele ce sunt ale marturisirii, lucrând împotriva acestei Taine si împotriva Celui ce zice: «luati aminte de voi, ca nu cumva sa se îngreuieze inimile voastre cu mâncarile si cu betiile, si fara de veste sa vina peste voi pieirea». Si cum, oare, va avea adevarata zdrobire de inima unul ca acesta? Sau cum se va smeri si cu ce luare aminte va