Discutii generale despre ispitele contemporane

Nu atât la titlul discuţiei cât la postarea ta, Sebastian. Problema cred că trebuie pusă din alt unghi, în alt mod. Oricât se vehiculează prin bisericile noastre, noi nu ne naştem creştini. Vine o vreme când, datorită Harului nemărginit al lui Dumnezeu ajungem să avem o întâlnire cu El. Şi la întâlnirea cu El nimeni nu rămâne idiferent, exact ca la Golgota: unii Îl scuipau, alţii îl batjocoreau, alţii treceau mai departe dar au fost şi care au ămas şi au schimbaţi de El. Femeile, ucenicul prea iubit care sta deoparte şi privea, sutaşul. Şi cine rămâne cu El ajunge la concluzia că El îi iartă păcatul, îi schimbă viaţa. Şi de aici marea întrebare: dacă El îţi iartă păcatul (şi observi, nu am folosit pluralul, pentru că nu e vorba de păcate ci de starea de păcătoşenie), nu te simţi dator să spui şi altora ce a făcut El pentru viaţa ta ? Pentru aceasta nu e nevoie de teologii speciale. Evanghelia de la Luca 8:38,39 n poate da lumină în acest caz ,, Omul din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: / „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus." Aceasta nu a fost o dorinţă a Domnului Isus ci o poruncă. De alt fel, în Marcu 8:38 (ce similitudine între numerotarea versetelor şi sensul lor ! şi nu e singura în Biblie) ,,Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” Te sfătuiesc şi pe tine şi pe muli îi sfătuiesc să apeleze cât mai mult la Sfânta Scriptură, şi pe chat, şi-n vorbirea noastră de zi cu zi, în familie, etc, ştiind că Cuvândul lui Dumnezeu nu se întoarce niciodată la El fără rod. Interesant că şi Domnul Isus în ispitirea de pe Carantania, de fiecare dată l-a contrat pe cel rău cu Sfânta Scriptură, spunând la fiecare isitire ,,stă scris". Te rog să nu te superi pe mine, nu vreau s-o fac pe-a pedagogul, dar e bine să ne învăţăm unii pe alţii. Timpul e pe sfâşite, paşii Lui se aud tot mai desluşit. Maranatha ! Domnul nostru vine !

Oamenii se împart dintr-un punct de vedere DOAR în 2 categorii: 1. Păcătoşi (mari,mici, cei mai mari, cel dintâi); starea acestora, rămânând în ia este inevitabil iadul şi numai iadul; 2. Păcătoşi salvaţi prin jerfa lui Isus; destinaţia acestora este pe tronul de domnie al lui Dumnezeu. Nu este cale de mijloc. Unde te afli ? Dacă eşti pe acest site, eşti tot prin Harul Său. Nu asculta şoapta diavolului care spune tuturor: eşti păcătos, eşti păcătos, n-ai nici o şansă, nu vei putea fi niciodată fi sfânt. Să ne întărim în Cuvântul Sfânt care spune în multe rânduri: ,,prin har SUNTEŢI mântuiţi, păcatele vă sunt iertate, cine crede ARE viaţa veşnică. Toate acestea par a fi la prezent, dar asta numai în limba română în original este vorba de timpul aorist care denumeşte un prezent continuu. Cât ne ţinem agăţaţi de El trebuie prin credinţă să privim înainte la răsplătire şi nu înapoi la păcatele comise, care oricum au fost iertate la Golgota. Nu suntem perfecţi, e adevărat, dar harul ne îndeamnă să fim perfectibili. Promisiunile Sfintei Scripturi ar trebui să fie o temelie neclintită pentru noi. Dacă prin voinţă proprie ne schimbăm stăpânul-Satan şi îl alegem pe Isus ca Domn şi stăpân al vieţii noastre, promisiunea din Luca 10:27, 28 rămâne valabilă până în veşnicii: ,,Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea". Cine ne va putea despărţi de dragostea lui Hristos care este în noi ? Se spune că Satan a venit la Martin Luther şi i-a spus: ,, eşti cel mai mare păcătos, n-ai nici o şansă, ai cutare şi cutare păcat şi i-a arăta o listă lungă cu cele nemaibănuite păcate. Luther a răspuns: nu ştii tot, mai am cutare şi cutare păcat pe care tu nu-l ştii şi a adăugat pe listă multe alte păcate. Dar, ştii ce ? ute aici: a luat pana, a muiat-o în cerneala roşie şi a tras o dungă pe diagonală şi a scris mare IERTAT. De furie, cel rău a luat călimara şi a aruncat-o în perete. Şi azi se mai cunoaşte, după aproape 500 de ani urma pe peretele cămăruţei sale din castelul Wartburg. Apostolul spune că avem nădejdea aceasta ca pe o ,,anghiră tare şi neclintită" (ancoră). Gândeşte pozitiv, umple paharul cu sfintele promisiuni şi cele rele vor dispare de la sine. Pace şi bucurie în Domnul Isus !

Eu tind sa-i dau dreptate lui Sebastian, insa, pe de alta parte, cu dragoste, rabdare si perseverenta poti sadi incet si sigur in sufletul unora din afara bisericii sau de langa "gardul EI" dragostea pentru Dumnezeu si pentru descoperirea ADEVARULUI. Sfanta Scriptura vine in ajutorul nostru insa trebuie sa o studiezi, si sa sti foarte exact unde si cand sa strecori cuvintele EI, pt ca daca esti "prea punctual", tinzi sa pari sectant...sauhabotnic si iti sperii usor interlocutorul. Ideea esentiala, cred, este sa reusim sa nu fim patimasi si inversunati...Daca ajungem sa vorbim cu inversunare suntem in punctul de a cadea in ispita..cum spui tu Sebastian. Probabil ca trebuie sa incepem si noi cu ABC-darul..cu pasi mici..pt ca asa cum spui suntem si noi caldicei (cu pretentii poate)..si nu putem aprinde un foc, atata timp cat el nu arde inca in noi :(. Ma iertati, numai bine!