Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul de la Slătioara: Page 6din33

PrintPrint
Sfantul Ierarh Glicherie
iulian, adică după stilul vechi. Între aceste două calendare există diferenţa că cel iulian se afla cu 13 zile în urma celui gregorian şi biserica si toate unităţile ei, când aveau contacte oficiale cu autorităţile de Stat, trebuia să scrie data după ambele calendare, astfel: 1/14, 15/28 etc. Ziua hotărâtă de Sf. Sinod pentru a începe folosirea noului calendar a fost fixată la 1 octombrie, zi care a devenit 14 octombrie, ziua de pomenire şi slăvire a Sfintei Preacuvioasei Maici Parascheva, cea sărbătorită cu multă evlavie, mai ales în Moldova.
A ajuns acest ordin şi la schitul Procrov, respectiv ca ziua de 1 octombrie să devină 14, explicându-se în ordin că sfinţii scrişi în calendarul anului 1924 între 1-14 octombrie, să fie pomeniţi în următoarele 13 zile, pe lângă sfinţii trecuţi în acele 13 zile. A fost ordin ca oricare altul, administrativ sau economic. Dar în schitul Procrov nu se mai aflau doar trei călugări ca la început, în 1922, când a fost numit stareţ părintele Glicherie, ci, datorită progresului duhovnicesc al vieţii de obşte, se adunaseră aici şi alţi cuvioşi, ajungând numărul lor la 12 monahi. Citind ordinul sosit, aceşti monahi, toţi într-un singur glas, au declarat că reforma ar fi bună pentru astronomie, dar nu şi pentru Biserica Ortodoxă. Întrebarea era de ce n-au primit această reformă calendaristică şi celelalte Biserici ortodoxe? Au considerat această schimbare ca pe o sminteală a rânduielilor noastre bisericeşti. Şi astfel, schitul Procrov a continuat a sluji tot după calendarul vechi, iulian, hotărând ca unii dintre monahi să caute cărţi lămuritoare şi să se sfătuiască cu alte feţe bisericeşti, specializate în drept canonic şi rânduieli bisericeşti. Aşa s-a desfăşurat viaţa în schitul Procrov din octombrie 1924 până în anul 1925, când a venit un nou ordin în privinţa calculării prăznuirii Sf. Paşti, pentru anul 1926.
Între timp, părinţii din Procrov, au citit scrisoarea ieromonahului Arsenie Cotea din Sf. Munte Athos, în care binecredincioşii creştini din România sunt îndemnaţi să urmeze Bisericii Răsăritului şi să se depărteze, să fugă de noua reformă calendaristică, care nu este canonică şi duce către catolicism. Curând, acest Arsenie, a venit şi în România şi într-o zi a vizitat şi schitul Procrov, însoţit de episcopul Visarion Puiu. El a tipărit, aici în România cartea “Boldurile”, care acuza schimbarea calendarului, iar întorcându-se în Sf. Munte a mai publicat şi alte cărţi, tot împotriva schimbării calendarului, cum ar fi “Trâmbiţa sihaştrilor” şi “Biciul împletit“. (n. noastră: o altă lucrare de căpătâi pentru această chestiune, este cartea „Boldurile Sfintei noastre Biserici Ortodoxe de Răsărit“).
Dar tulburarea cea mai mare în Biserică a avut loc după hotărârea Sf. Sinod de a prăznui Sf. Paşti în anul 1926, cu 13 zile înainte, adică după stilul nou. Considerând că acest lucru este împotriva canoanelor, care stabilesc în mod precis cum trebuie să se calculeze data de prăznuire a Sf. Paşti în fiecare an, în raport cu paştele evreilor, ieromonahul Glicherie şi ierodiaconul David, au hotărât să părăsească schitul Procrov şi să se depărteze de orice biserică în care se vor prăznui Sf. Paşi după calendarul iulian. Cuviosul

Comentarii recente