Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul de la Slătioara: Page 9din33

dispărut şi marea. Cuviosul s-a deşteptat, uimit de această minunantă vedenie, numai după ce a fost scuturat puternic de cuviosul David, care l-a auzit plângând. Dar cuviosul Glicherie era atât, de tulburat de vedenie şi de plâns, încât n-a putut să-i povestească fratelui său duhovnicesc, nimic din cele ce s-au întâmplat. Şi această înfăţişare de noapte, cu zbucium, cu plângere, după îndelungata sa rugăciune a fost tot un semn ceresc.

Cuvioşii Glicherie şi David, au trăit în bordeiul de la Râpa lui Coroi, aproape doi ani, adică de la 15 noiembrie 1925, până la 14 noiembrie 1927. Atunci s-au sfătuit şi au hotărât că ar fi bine să meargă la închinare în Sf. Munte Athos. Dar n-aveau bani trebuincioşi pentru drum. Atunci şi-au mai vândut din haine, au cosit toată vara fânul schitului Sihla, au scos paşapoartele necesare şi s-au îmbarcat pe un vapor în portul Constanţa. Au ajuns în Grecia la Salonic, unde au luat un alt vapor ce i-a transportat până la portul de acces în Sf. Munte, Dafni. Au început pelerinajul, închinându-se la toate mănăstirile greceşti, ruseşti, sârbeşti, bulgăreşti şi româneşti, precum şi la toate schiturile şi chiliile mai mici, intrând şi printre peşterile marilor nevoitori şi pustnici atoniţi.

O adâncă mângâiere le-a umplut sufletul, văzând multa duhovnicie la părinţi, rugăciuni şi sfinte slujbe nesfârşite, ziua şi noaptea. În cele din urmă, ei s-au aşezat la schitul Bunavestire, ce aparţine de marea mănăstire grecească Pantocrator, pentru că aici era nevoie de braţe de muncă. Şi astfel, cuviosul David, alături de fraţii călugări veniţi din Mănăstirea Neamţ şi din toată Moldova, a lucrat pe moşia Mănăstirii Pantocrator, iar cuviosul Glicherie era chemat să slujească Sf. Liturghie la schitul românesc Prodromu, alături de stareţul schitului, arhimandritul Ioasaf, fiecare pe rând, câte o săptămână. La Prodromu, stareţul Ioasaf, un bătrân foarte evlavios, era mulţumit de felul în care vieţuiau cei doi cuvioşi Glicherie şi David şi, după o vreme, i-a tuns pe amândoi în schivnicie. Au avut parte de mari bucurii duhovniceşti, cum ar fi participarea la o Sf. Liturghie săvârşită în ziua de 24 iunie, de Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, la biserica Schitului Acoperământul Maicii Domnului de pe cel mai înalt vârf al Athosului, împreună cu alţi cuvioşi de la Prodromu. În Sf. Munte, cei doi cuvioşi au petrecut un an, în adâncă linişte, rugându-se neîncetat pentru iertarea păcatelor şi mântuirea sufletelor lor. Nu i-a supărat nimeni cu nimic şi mai mult decât atât, toţi i-au considerat şi i-au îmbrăţişat ca pe adevăraţii fraţi întru Hristos. Chiar şi cei străini, grecii, bulgarii, sârbii, i-au înconjurat cu dragoste creştinească şi le-au venit în ajutor. Ca într-o binecuvântată grădină a Maicii Domnului, ei s-au desfătat duhovniceşte. Monahii de acolo sunt feriţi de multe ispite ale vieţii şi se simt închinaţi numai lui Dumnezeu. Ferice de ei! Frumoasă şi binecuvântată viaţă au aflat cei doi cuvioşi şi la călugării români din Sf. Munte Athos. Vrednice pilde au fost pentru ei, stareţul Ioasaf al Prodromului, precum şi doi ieromonahi cu numele Ignatie, unul de la schitul românesc Lacu, iar celălalt, fusese stareţ la mănăstirea grecească