fără de cuvîntare şi fără de suflet". Împăratul a poruncit atunci ca să spînzure pe sfinţii mucenici Vit şi Modest şi să-i muncească, şi împreună cu dînşii şi pe Sfînta Crischentia, maica lui Vit, care a venit acolo şi a mărturisit că este creştină, iar pe împărat l-a vădit pentru păgînătatea şi tirania lui. Muncitorul a poruncit apoi să le strujească trupurile cele golite cu unghii de fier. Sfîntul Vit a zis către împărat: "Puterea ta o arăţi că este de rîs şi neputincioasă, cînd munceşti pe o femeie".
Deci sfinţii au fost munciţi foarte mult, încît strujindu-li-se trupurile, rămăseseră oasele goale şi se vedeau toate cele dinlăuntru. Atunci Sfîntul Vit a strigat către Domnul: "Dumnezeule, în numele Tău mîntuieşte-ne pe noi şi ne izbăveşte cu puterea Ta!" Şi îndată s-a cutremurat pămîntul foarte tare, s-au făcut fulgere şi tunete, capiştile idoleşti au căzut şi mulţi din poporul necredincios au pierit. Unii, împresuraţi de zidurile cele căzute, iar alţii, fiind ucişi de fulgere şi tunete. Împăratul s-a umplut de frică şi a fugit din acel loc, bătîndu-se peste obraz şi strigînd: "Amar mie, că am fost biruit de un copil ca acesta!"
Îngerul Domnului, dezlegînd pe acei sfinţi mucenici de la muncire, i-a dus la locul lor din Lucania, la rîul care se numea Silar şi i-a pus sub copacul unde se odihniseră mai înainte, cînd au venit din Sicilia.
Sfinţii odihnindu-se sub acel copac, s-au adunat la dînşii oameni credincioşi din cei ce locuiau acolo aproape şi Sfîntul Vit s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne Iisuse Hristose, Fiul Dumnezeului Celui viu, primeşte în pace sufletele noastre, iar cei ce în slava Ta vor voi să cinstească pomenirea pătimirilor noastre, pe aceia păzeşte-i de toate răutăţile lumii acesteia şi să-i treci fără de primejdie în cereasca Ta împărăţie". Sfîntul rugîndu-se astfel, s-a auzit glas din cer grăind către dînsul: "Rugăciunea ta s-a auzit". Sfîntul a zis apoi către cei ce stăteau împrejur: "Fraţilor, să îngropaţi aici trupurile noastre; iar noi, după moarte, vom ruga pe Domnul pentru voi ca, toate cîte veţi cere pentru mîntuirea voastră, să le primiţi şi Hristos vă va izbăvi de vrăjmăşiile diavolului. După aceste cuvinte, sfinţii mucenici într-un ceas şi-au dat cu bucurie sufletele în mîinile lui Dumnezeu. Apoi oamenii, învelind cu pînze curate cinstitele lor trupuri şi ungîndu-le cu aromate, le-au îngropat cu cinste în acel loc, care se numeşte Mariane.
Sfinţii Vit, Modest şi Crischentia au pătimit în ziua de 15 a lunii iunie, stăpînind în Roma Diocleţian; iar întru noi împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin.
Comentarii recente