Sfinții Mucenici Vit, Modest și Crischentia: Page 5din11

astfel: "O, Stăpîne, nu voia mea să se săvîrşească, ci voia Ta, şi precum Ţie Unuia îţi este cu plăcere, aşa să fie". Iar Ghilas, strigînd de durerea cea fără de măsură a ochilor, zicea: "Vai, mie, mi-am pierdut lumina ochilor mei şi sînt cuprins de cumplită durere". Şi plîngeau pentru el toţi casnicii lui, robii şi roabele, văzînd pe stăpînul lor orb. Atunci s-a auzit strigarea plîngerii lor prin casele cele dimprejur şi toată cetatea s-a înştiinţat de ceea ce i se întîmplase lui Ghilas. Mulţi s-au adunat la casa aceea şi a venit cu sîrguinţă şi ighemonul Valerian, care, văzînd pe Ghilas orb sprijinindu-se de mîinile slugilor şi văitîndu-se de durere, îl întrebă: "Ce i s-a întîmplat şi din ce pricină a orbit?" Iar el a zis: "În cămara fiului meu am văzut nişte zei cu aripi ai căror ochi erau ca nişte stele. Vederea lor era ca fulgerul şi, nesuferind acea strălucire a o vedea, m-am vătămat la ochi şi mi-am pierdut vederea".

Valerian a zis: "Puternici au fost acei zei pe care i-ai văzut; deci se cade ţie să te rogi lor ca să te tămăduiască". Valerian, luînd pe Ghilas cel orb, l-a dus în capiştea lui Die şi acolo, Ghilas se ruga lui, zicînd: "O, Die, zeu atotputernic, de îmi vei tămădui ochii, îţi voi aduce jertfe fără de număr şi îţi voi jertfi un viţel cu coarnele de aur". Asemenea şi ţie o zeiţă Vesto, îţi voi aduce nişte fecioare curate, de voi cîştiga ajutor de la tine". Ghilas, rugîndu-se astfel către deşerţii săi zei, nu numai că nu dobîndea tămăduire, ci simţea că durerea se măreşte şi mai cumplit într-însul.

Pe cînd Ghilas se ruga astfel, Sfîntul Vit, în camera sa, plecîndu-şi genunchii spre Domnul, se ruga pentru tatăl său, zi-cînd: "Stăpîne, cel ce ai luminat pe orbul Tobie, fă milă cu tatăl meu, să te cunoască pe tine!" Apoi Ghilas, fiind adus acasă de slugi de la capiştea idolească, fără de folos văitîndu-se, a intrat în casa în care Sfîntul Vit aducea lui Dumnezeu jertfă de laudă şi, căzînd la picioarele fiului său, i-a zis: "Iubitul meu fiu, tămăduieşte-mă pe mine!" Sfîntul Vit a zis către el: "Tată, voieşti să fii sănătos?" Ghilas a răspuns: "Voiesc, fiule, şi aceasta o doresc foarte mult".

Sfîntul i-a zis: "Dacă voieşti să cîştigi tămăduire, leapădă-te de Die, de Hercules, de Junona, de Artemida, de Vesta şi de Apolon!" Ghilas a zis: "Cum mă voi lepăda de ei?" Sfîntul Vit a zis: "Nu-i mai numi pe ei zei, ci diavoli; iar idolii pe care i-ai cinstit pînă acum nu-i mai cinsti, ci să-i ai ca pe nişte fără de suflet şi netrebnici. De te vei făgădui a face aceasta cu inimă curată, îndată se vor tămădui ochii tăi şi se vor lumina!" Ghilas a zis: "Mă lepăd de zei şi făgăduiesc a face ceea ce-mi porunceşti". Sfîntul a zis: "Ştiu inima ta cea împietrită şi cuvintele tale cele neadevărate; însă pentru cei ce stau de faţă, ca să creadă şi să preamărească numele Domnului meu Iisus Hristos, deşi