Sfinții Mucenici Vit, Modest și Crischentia: Page 4din11

ighemonul a încredinţat pe acel copil tatălui său, zicînd: "Ia-ţi pe fiul tău acasă şi învaţă-l să aducă jertfă zeilor ca să nu piară".

Ghilas, luînd acasă pe copilul său, Sfîntul Vit, îl amăgea în multe chipuri spre păgînătatea sa, făcea ospeţe şi dansuri, cînta cu organe bine glăsuitoare, sunau chimvalele şi lăutele, jucau înaintea ochilor lui fecioare frumoase, dănţuiau tinerii, cîntau cu glasuri dulci cîntece lumeşti de desfrînare şi grăiau cuvinte înşelătoare ca astfel să se întoarcă inima tînărului spre deşertăciuni. Dar sufletul cel neîntinat al tînărului copil privea nemişcat la acele ispite. Pentru că, avînd într-însul dragostea lui Dumnezeu, Care biruieşte toate cele lumeşti, nu lua aminte la nimic din cele ce se cîntau şi din cele ce se făceau înaintea ochilor lui, decît numai spre cer îşi ridica ochii săi neîncetat şi suspina din adîncul inimii, zicînd: "Dumnezeul meu, nu trece cu vederea inima cea umilită şi smerită". Atunci tatăl său a poruncit să-i pregătească o cameră pentru fiul său, pe care a umplut-o cu tot felul de bogăţii. A împodobit pereţii cu îmbrăcăminte ţesută cu aur, iar pe jos a aşternut covoare alese. Cearşafurile erau împodobite cu mărgăritare şi patul de mult preţ. În sfîrşit, toată camera era plină de podoabe de mult preţ.

Deci, a închis într-însa pe fiul său, punînd pe lîngă el nişte fecioare preafrumoase ca să-i slujească. Dar tînărul Vit, fiind întreg la minte şi sfînt, îşi pleca genunchii şi se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeule, Părinte al iubitului Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre mine, miluieşte-mă şi întăreşte-mă cu puterea Ta, ca să nu poată balaurul cel rău şi fărădelegea a-şi împlini dorinţa sa în mine robul Tău, nici să batjocorească străinii pe credincioşii robii Tăi şi să zică: "Unde este Dumnezeul lor?" Astfel rugîndu-se sfîntul, deodată a răsărit în camera lui o strălucire de lumină negrăită şi s-au văzut nişte feţe purtătoare de lumină, ca nişte făclii în chip de văpaie, în număr de douăsprezece. O mireasmă nespus de plăcută ieşea de la acele feţe, care, risipindu-se prin văzduh, a umplut toată casa aceea, încît tatăl Sfîntului Vit, minunîndu-se şi înspăimîntîndu-se cu toţi casnicii săi, au strigat, zicînd: "Mare este această minune. De unde ne vine o mireasmă plăcută ca aceasta pe care nici în capiştile zeilor noştri n-am mirosit-o vreodată?" Apoi, a zis: "Zeii au venit în casa mea la fiul meu!" Deci, a început a cerceta cu iscodire de unde este acea mireasmă plăcută.

Apropiindu-se de uşa cămării fiului şi uitîndu-se înăuntru, a văzut feţele îngerilor celor înaripaţi ca nişte vulturi, care străluceau luminos cu negrăită frumuseţe şi cîntare: "Sfînt Sfînt, Sfînt, Domnul...". Ghilas, văzînd această strălucire, îndată a orbit, de vreme ce, avînd ochii necuraţi, era nevrednic să vadă acea lumină îngerească, care stă ascunsă în ceruri, şi numai cei ce aveau ochii sufleteşti curaţi puteau vedea acea lumină cerească.

Fericitul Vit, văzînd pe tatăl său orbit, s-a umplut de fireasca dragoste pentru el şi se ruga lui Dumnezeu ca să fie miluit. Deci, sfîrşindu-şi rugăciunea, zicea