Sfinții Mucenici Vit, Modest și Crischentia: Page 9din11

"Doamne, ia aminte spre ajutorul nostru, grăbeşte de ne izbăveşte pe noi din legăturile acestea, precum ai izbăvit pe cei trei tineri din cuptorul cel cu foc şi pe Suzana de la martorii cei mincinoşi şi fărădelege.

Astfel sfîntul rugîndu-se, s-a cutremurat pămîntul în temniţă, şi a strălucit mai multă lumină şi o bună mireasmă negrăită s-a revărsat prin văzduh. Deci, Domnul nostru Iisus Hristos, i S-a arătat lui şi a zis: "Scoală-te, Vite, şi te îmbărbătează şi fii tare, pentru că Eu totdeauna sînt cu tine". Acestea zicîndu-le Domnul, S-a făcut nevăzut; iar fiarele au căzut de pe sfinţii cei legaţi, Vit şi Modest, şi s-au făcut ca praful, şi amîndoi s-au sculat şi au început a cînta: "Bine este cuvîntat Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut izbăvire poporului Său". Se mai auzeau şi glasuri îngereşti cîntînd împreună cu ei. Străjerii, văzînd lumina cea negrăită şi auzind cîntînd glasurile îngereşti, s-au umplut de spaimă şi au rămas ca nişte morţi. Apoi, venindu-şi în fire, au alergat la împărat cu cutremur şi i-au spus cele ce au văzut şi auzit. Împăratul, socotind acelea ca pe nişte vrăji creştineşti, a chemat pe mai marele circurilor şi a poruncit să pregătească pentru a doua zi locul în care voia să dea pe cei legaţi la mîncarea fiarelor. Căci zicea: "Voi vedea de va putea Hristosul lor să-i scoată din mîinile mele".

A doua zi s-au scos la acel loc robii lui Hristos, iar Sfîntul Vit întărea pe fericitul Modest, credinciosul său, zicîndu-i: "Părinte, să nu te înfricoşezi, să nu te temi de armele diavolului, ci fii bărbat; pentru că se apropie cununa noastră cea mucenicească". Poporul care privea la acea privelişte, era ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii, care erau fără de număr.

Diocleţian a zis către Sfîntul Vit: "Vite, unde te vezi acum?" Iar sfîntul, nerăspunzînd nimic muncitorului, şi-a ridicat ochii spre cer. Împăratul iarăşi i-a zis: "Unde te afli acum, Vit?" Sfîntul i-a răspuns: "Mă văd în privelişte; iar tu să faci degrabă ceea ce voieşti să faci". Diocleţian a zis: "Vit, cruţă sufletul tău şi jertfeşte marilor zei". Sfîntul a răspuns: "Să nu-ţi fie ţie bine, diavole, lup răpitor şi înşelător al sufletelor; mă mir de nebunia ta că, văzînd puterile lui Dumnezeu, nu cunoşti pe Dumnezeu şi nu te ruşinezi a mă întoarce de la Dumnezeul meu cu cuvintele tale. Eu ţi-am spus de mai multe ori, că nu voi jertfi zeilor tăi, fiind diavoli, iar sfaturile tale cele păgîneşti şi fără de ruşine le întinzi spre mine? Cîinelui îi zic: "Ieşi afară!" şi el, ruşinîndu-se, iese; dar tu nu te ruşinezi! Eu am pe Hristos Dumnezeul meu, Căruia pînă acum Îi slujesc şi aduc jertfă de laudă din inima mea; acum îmi mai rămîne încă să fiu Lui cu totul jertfă vie!"

Atunci împăratul, din mînia cea fără de măsură, în loc să dea drumul fiarelor asupra mucenicilor, a poruncit ca îndată să se pregătească un cuptor aprins şi o căldare mare şi într-însa să topească plumb cu pucioasă şi