Sfinții Mucenici Vit, Modest și Crischentia: Page 6din11

eşti nevrednic, însă voi arăta spre tine puterea Stăpînului meu".

Aceasta zicînd-o sfîntul, a pus mîna sa pe ochii cei bolnavi ai tatălui său şi s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Care ai luminat mai presus de fire ochii celui orb din naştere, luminează şi ochii tatălui meu, deşi nu este vrednic pentru necredinţa lui, însă să o faci aceasta, pentru slava numelui Tău cel sfînt, ca el să vadă şi să creadă; iar vrăjmaşii Tăi să fie înfruntaţi şi să se bucure toţi cei ce cunosc şi iubesc numele Tău". Sfîntul rugîndu-se aşa, îndată au căzut nişte bube de pe ochii orbului ca nişte solzi şi s-a făcut sănătos. Dar Ghilas, după o vreme, în loc să cunoască pe adevăratul Dumnezeu şi să dea mulţumire pentru tămăduirea ce a căpătat-o de la El, a început a huli pe Făcătorul său de bine, zicînd către fiul său: "Nu m-a tămăduit Dumnezeul tău, ci zeii mei, cărora le slujesc şi cărora m-am făgăduit să le aduc jertfe!" Şi astfel preamărea pe zeii lui cei necuraţi înaintea tuturor, zicînd cu glas mare: "Mulţumesc zeilor mei, celor ce m-au tămăduit pe mine!" Mergînd în capiştea lor, le aducea jertfe de mulţumire, precum făgăduise, şi atît se împietrise inima lui de către diavol şi se robise de răutate, încît fireasca dragoste ce avea către fiul său a schimbat-o în ură şi se gîndea să omoare pe fiul său, cel sfînt şi nevinovat. Dar Domnul, Cel ce păzea pe robul Său, a trimis pe un înger spre paza aceluia.

Deci, îngerul Domnului în chip de tînăr frumos şi strălucitor de lumină, s-a arătat noaptea în vederea ochilor, celui mai înainte zis Modest, credinciosul lui Vit care crezuse în Hristos, bărbat bătrîn cu anii, şi i-a zis: "Ia pe acest tînăr şi mergi la mare şi veţi afla la mal o corăbioară; deci, să intraţi în ea şi să treceţi în ţara în care vă voi arăta-o eu". Modest a zis către înger: "Doamne, nu ştiu calea încotro voi merge". Zis-a îngerul: "Eu vă voi duce pe voi". Şi îndată sculîndu-se Modest, a luat pe Sfîntul Vit, şi a luat încă şi pe Crischentia, maica lui, credincioasa roabă a lui Hristos, şi a mers cu ei la mare, urmînd după îngerul cel ce-i conducea. Cînd au ajuns la malul mării, au aflat o corăbioară gătită de Dumnezeu. Şi a zis îngerul către Sfîntul Vit, ca şi cum îl ispitea: "În care ţară te duci?" Răspuns-a sfîntul: "Oriunde ne va duce Domnul, acolo vom merge cu osîrdie". Zis-a îngerul: "Ai oare cu ce plăti?" Răspuns-a sfîntul: "Aceluia Căruia Îi slujim, îţi va fi plată".

Intrînd în corăbioară au mers puţin mai înainte de Sicilia, şi s-au aflat într-una din părţile Italiei, care se numea Lucania, la un loc care se numea Alectoria. După ce au sosit la mal, au ieşit din corăbioară la uscat şi îndată, îngerul Domnului cel în chip de tînăr, ce era cu ei, s-a făcut nevăzut. Mergînd ei, au sosit la un rîu ce se numea Silar şi care curgea din ţara Lucaniei