cu smoală, şi să bage pe Vit în acea căldare înfierbîntată, zicînd: "Acum vom vedea, de-i va ajuta Dumnezeul lui!" Sfîntul Vit, îngrădindu-se cu semnul Sfintei Cruci, a intrat în mijlocul căldării care fierbea ca o mare. Îndată îngerul Domnului, stînd de faţă, a luat puterea focului şi a răcit fierbinţeala căldării; iar mucenicul stătea ca în mijlocul unei băi calde, cîntînd Domnului şi zicînd "Cel ce ai izbăvit pe fiii lui Israel din robia cea grea a Egiptului, prin Moise şi Aaron, slugile Tale, fă milă cu noi pentru slava numelui Tău cel sfînt!" Privind spre împărat, i-a zis: "Mulţumesc, Diocleţiane, ţie şi slujitorilor tăi, că mi-aţi făcut baie plăcută aici!" Tot poporul care privea a strigat cu glas mare: "O minune ca aceasta nu am văzut niciodată! Cu adevărat, mare şi adevărat este Dumnezeul acestui tînăr!" Sfîntul a ieşit din căldare, neavînd nici o vătămare pe trupul său, ci dimpotrivă, mai vîrtos se lumina trupul lui cel curat ca zăpada şi cînta, zicînd: "Lămuritu-m-ai pe mine, Doamne, ca aurul din foc! Cercetatu-m-ai şi nu s-a aflat în mine nedreptate!" Apoi a început a ocărî pe împărat, zicînd: "Ruşinează-te, împărate, cu tatăl tău satana, văzînd tu cît de mare putere arată Domnul în mine, robul Său!"
Împăratul, aprinzîndu-se de mai multă mînie, a poruncit să aducă un leu înfricoşat, mare şi cumplit, a cărui răcnire oamenii nu puteau să o rabde. Împăratul a zis către sfînt: "Au doară şi pe acest dobitoc îl vor birui vrăjile tale?" Iar mucenicul a răspuns: "Nebunule şi nesocotitule, încă nu cunoşti puterea lui Hristos, care este cu mine şi prin care îngerul mă scoate degrabă din mîinile tale cele muncitoare". După ce a venit leul, sfîntul s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci; iar leul a căzut la picioarele lui şi îi lingea gleznele.
Sfîntul Vit a zis către împărat: "Iată, fiara dă cinste Dumnezeului meu; iar tu nu poţi cunoaşte pe Făcătorul tău, în Care măcar acum de ai voi să crezi, tot ai cîştiga mîntuirea". Împăratul a răspuns: "Crede într-însul tu şi neamul tău". Iar Sfîntul, zîmbind, a zis: "Bine ai zis, pentru că eu şi tot neamul meu, prin baia Sfîntului Botez, născîndu-ne a doua oară, nădăjduim să cîştigăm cununa vieţii în împărăţia Dumnezeului nostru".
În acea vreme, mulţi din popor, ca la o mie de bărbaţi, au crezut în Hristos. Împăratul a zis către mucenic: "Ce este aceasta Vite, că nu te vatămă focul şi fiarele? Cu ce fel de vrăji le îmblînzeşti şi faci pe popor să se mire şi mulţi cred în vrăjile tale?" Mucenicul a răspuns: "Eu nu îmblînzesc focul cu nici un fel de vrăji, ci toate acestea le lucrează puterea lui Hristos, Dumnezeul meu. Focul şi fiarele, fiind zidirea lui Dumnezeu, se supun voinţei Ziditorului lor şi nu pe mine, ci pe El Îl cinstesc. Ţie îţi aduc mai multă ruşine, pentru că focul, fiind făptură fără suflet şi fiarele, zidire fără de cuvîntare, ştiu pe Dumnezeu, Care le-a zidit; iar tu, avînd suflet înţelegător, nu poţi să-L cunoşti şi te faci mai prost decît făpturile cele
Comentarii recente