Sfinții Mucenici Vit, Modest și Crischentia: Page 7din11

spre mare; deci, lîngă acel rîu s-au odihnit sub nişte copaci cu umbră deasă. Acel loc era bun de petrecere, şi au început a vieţui acolo, iar hrană le trimitea Dumnezeu. Astfel precum pe Sfîntul Ilie îl hrănea corbul în pustie din porunca lui Dumnezeu, tot aşa şi pe aceşti sfinţi îi hrănea un vultur, aducîndu-le în toate zilele hrană. Acolo au început a se face multe minuni prin Sfîntul Vit, că se preamărea numele lui Dumnezeu în ţara aceea. Astfel Dumnezeu preamărea pe robul Său, că şi diavolii fiind siliţi de puterea lui Dumnezeu, strigau din oameni: "Ce este nouă şi ţie, Vit! Ai venit aici mai înainte de vreme să ne pierzi pe noi?" Popoarele se adunaseră la el cu neputincioşii lor; iar el, tămăduindu-i cu rugăciunea şi cu semnul Sfintei Cruci, îi învăţa cunoştinţa Adevăratului Dumnezeu şi paza poruncilor Aceluia. Mulţi necredincioşi, întorcîndu-se la Hristos Dumnezeu, primeau Sfîntul Botez.

Într-acea vreme, împăratul Diocleţian avea un fiu cuprins de îndrăcire, iar diavolul striga prin gura aceluia: "Nu voi ieşi de aici, de nu va veni Vit din Lucania". Iar împăratul zicea: "Unde putem afla pe acel om?" Răspuns-a diavolul: "Îl veţi afla petrecînd lîngă rîul Silar". Deci, împăratul a trimis ostaşi înarmaţi în Lucania, ca să aducă îndată pe Vit la el. Mergînd ostaşii acolo, au găsit pe ostaşii lui Hristos lîngă rîu, făcînd rugăciuni către Dumnezeu, şi au zis către dînsul: "Tu eşti Vit?" Răspuns-a sfîntul: "Eu sînt". Zis-au ostaşii: "Împăratul Diocleţian are trebuinţă de tine!" Iar sfîntul a zis: "Eu, un copil mic şi prost, pentru ce sînt trebuincios împăratului?" Răspuns-au ostaşii: "Fiul lui este muncit de diavol şi de aceea are trebuinţă de tine". Şi a zis Sfîntul Vit: "Să mergem dar întru numele Domnului".

Deci, ostaşii au mers pe cale spre Coma; iar el mergea cu Sfîntul Modest, şi fericita Crischentia pe urma lor de departe. Ajungînd la Roma, ostaşii au spus lui Diocleţian despre venirea lui Vit; iar Diocleţian a poruncit să-l aducă înaintea lui. Sfîntul stînd înaintea împăratului, l-a făcut să se mire de frumuseţea lui, pentru că era un copil tînăr şi frumos, faţa lui era ca de înger, iar ochii ca nişte raze de soare, deoarece era plin de darul lui Hristos.

Atunci, Diocleţian a zis către el: "Tu eşti Vit?" Iar sfîntul nu i-a răspuns. Deci, împăratul a început a întreba pe Modest, vrînd ca să ştie despre dînşii. Dar Modest, fiind bătrîn şi simplu la obicei, nu putea să dea răspuns cuviincios împăratului. Apoi împăratul, defăimînd cu necinstite cuvinte pe Modest, voia să-l gonească din faţa lui. Sfîntul Vit, deschizînd gura, a zis către împărat: "Pentru ce întrebi cu aşa îngrozire pe cel bătrîn ca şi pe cel tînăr? Se cade ca pe cel bătrîn să-l cinsteşti pentru cărunteţe". Împăratul a zis către Sfîntul Vit: "De unde este în tine atîta îndrăzneală, ca să vorbeşti cu noi aşa semeţ, neluînd seamă de puterea noastră?" Răspuns-a sfîntul: "Noi nu sîntem semeţi, căci am luat Duhul nerăutăţii de la Hristos Dumnezeul nostru şi sîntem următorii blîndeţii porumbelului; pentru că Învăţătorul nostru este